spital, am găsit uniforma curată, împăturită pe spătarul scaunului. Doina o spălase și o călcase.
— Am exagerat atunci, mi-a spus. Nu trebuia să-ți arunc hainele.
Am privit-o câteva secunde.
— Îți mulțumesc că ai recunoscut. Dar nu vreau să mai ajungem acolo.
Mi-am luat geanta și am plecat la serviciu. Nu simțeam că învinsesem pe cineva. Simțeam doar că îmi recâștigasem dreptul de a-mi face meseria și de a participa la deciziile care îmi priveau propria viață.
Florin și-a respectat treptat planul de plată, iar eu nu am mai acceptat să
